|
Principiul fundamental enunţat de Baha’u’llah şi în care cred cu tărie adepţii Credinţei Lui este acela că adevărul religios nu este absolut, ci relativ, că Revelaţia Divină este un proces continuu şi progresiv, că originea tuturor marilor religii ale lumii este divină, că principiile lor de bază sunt în absolută armonie, că ţelurile şi scopurile lor sunt unul şi acelaşi, că învăţăturile lor sunt doar faţete ale aceluiaşi adevăr, că funcţiunile lor sunt complementare, ele diferind doar in aspectele neesenţiale ale doctrinelor lor şi că misiunile lor reprezintă stadii succesive în evoluţia spirituală a societăţii omeneşti.
Scopul lui Baha’u’llah, Profetul acestei noi şi măreţe ere în care a intrat omenirea…nu este de a distruge, ci de a împlini Revelaţiile din trecut, de a reconcilia mai degrabă decât de a accentua divergenţele credinţelor în conflict care dezbină societatea în zilele noastre.
Obiectivul Lui, departe de a minimaliza rangul Profeţilor dinaintea Lui sau de a subaprecia învăţăturile lor, este de a reafirma adevărurile de bază cuprinse în aceste învăţături…într-un mod conform cu nevoile şi în armonie cu posibilităţile şi să fie aplicabil problemelor, maladiilor şi frământărilor epocii în care trăim. Misiunea Sa este de a proclama că vârsta prunciei şi copilăriei rasei umane a trecut, convulsiile asociate cu actualul stadiu al adolescenţei o pregătesc încet şi dureros să atingă stadiul maturităţii, vestind apropierea acelei Vremi a Vremurilor când săbiile se vor preface în fiare de plug, când Împărăţia promisă de Isus Hristos va fi instaurată, iar pacea planetei în mod definitiv şi permanent asigurată. De asemenea, Baha’u’llah nu pretinde finalitate pentru Revelaţia Sa, ci mai degrabă stipulează că măsura mai largă a adevărului pe care El a fost trimis de către Cel Atotputernic să-l comunice umanităţii într-un moment atât de critic al destinului ei, va fi în mod necesar dezvăluită în etape viitoare, în decursul evoluţiei constante şi nelimitate ale omenirii.
Credinţa Baha’I susţine unitatea lui Dumnezeu, recunoaşte unitatea profeţilor Săi şi insuflă unitatea şi integritatea întregii rase umane. Ea proclamă necesitatea şi inevitabilitatea unificării omenirii, afirmă că acestea se apropie treptat şi declară că numai spiritul transformator al lui Dumnezeu, acţionând prin Purtătorii Săi de Cuvânt aleşi pentru această zi, va reuşi în cele din urmă să o înfăptuiască. De asemenea, ea prescrie discipolilor săi, ca pe o obligaţie primordială, căutarea independentă a adevărului, condamnă orice fel de prejudecată şi supersiţie, declară că scopul religiei este promovarea prieteniei şi înţelegerii, proclamă armonia esenţială dintre religie şi ştiinţă şi recunoaşte că religia este factorul principal pentru pacea şi progresul constant al societăţii umane. Ea susţine în mod neechivoc principiul drepturilor, oportunităţilor şi privilegiilor egale pentru femei şi bărbaţi, insistă asupra învăţământului obligatoriu, elimină extremele sărăciei şi bogăţiei, desfiinţează instituţia preoţiei, interzice sclavia, ascentismul, monasticismul şi călugăria,prescrie monogamia, descurajează divorţul, accentuează necesitatea supunerii stricte faţă de guvernul propriei ţări, ridică orice muncă efectuată în spiritul slujirii la nivelul de rugăciune, îndeamnă la crearea sau alegerea unei limbi internaţionale auxiliare şi schiţează planurile pentru acele instituţii care trebuie să stabilească şi să perpetueze pacea generală a omenirii.
Cuvânt înainte, “Chemare către Naţiuni”, de Shoghi Effendi
|
